Salutare!
Acum iti scriu (iarasi) din Germania unde am acorat de vreo luna jumatate pentru ceva specializare. Mi-am facut timp sa scriu pentru ca iata au si trecut ultimele doua luni de iarna iar primavera bate necontenit la usa si demult nu mai facusem asta.
Banuiesc ca ai vrea sa stii cum de am ajuns din nou in Germania mai ales pentru ca iti scriam data trecuta ca nu as vrea sa revin daca ar fi dupa mine. Sper ca ai ceva timp la dispozitie pentru ca este o poveste un pic mai lunga, fiindca contine in ea mai mute povesti ce s-au petrecut in decursul a doua luni, asa ca o sa incep in randul de mai jos.
5 ianuarie 2012. Cum calatorului ii sade bine cu drumul, abia dezmeticit dupa Sarmaliada si Revelion iata ca primesc mailul minune. Daca eu asteptam sa merg in Turcia iata ca mi-au facut o surpriza (ne) placuta: pe 10 ianuarie trebuia sa zbor in Cehia pentru petrecerea de Craciun si training ( amanate din decembrie) iar pe 23 urmeaza sa merg la training in Germania la firma tata. Ok zis si facut, inca odata calculele mele au fost date peste cap. Datorita faptului ca stiam cum ca trainingul o sa dureze aproximativ 2 luni de la colegii mei, fiindca bineinteles de la firma nu am primit niciun grafic de desfasurare al trainingului, am incercat totusi sa imi rezolv si ceva probleme personale, asa ca am aranjat si de un concediu in Spania, la mare, la soare, intre cele doua evenimente.
10.01.2012 Uite ca a venit si ziua sa o iau din loc. Daca anul trecut plecam spre vest in aprilie, acum am zis sa nu pierd startul si am demarat cu motoarele in forta spre destinatia intermediara Cehia.
Aici totul a fost rapid si obositor, training si petrecere in aceiasi zi/noapte, dar pentru mine timpul a trecut foarte repede urmand ca pe 13 dis de dimineata dupa o noapte de bumti bumti sa plec spre Spania unde ma asteapta o persoana foarte draga mie si pe care abia ateptam sa o revad.
13.01.2012 ora 6.00. Dupa 3 ore dormite, cu catel si purcel ma indrept spre aeroportul din Viena, urmand ca de acolo sa zbor spre tarile calde. Valencia ma astepta, dar mai intai am facut o scurta escala in Palma de Mallorca, unde eram exact ca un copil in fata vitrinei cu jucarii datorita faptului ca, daca de dimineata am infruntat zapada si frigul cehesc, acum ma parjoleam in tricou la 20 de grade admirand palmierii si peisajul mediteranean.
Dupa un scurt zbor iata-ma ajuns pentru prima data in Peninsula Iberica, respectiv in Valencia. De acolo mai aveam de mers cam 60 de km cu un tren regional pana in Castellon de la Plana unde avea sa ma astepte Crina, in compania careia aveam sa imi petrec urmatoarea saptamana in acest oras.Problema mea a fost aceea ca stand pe peron si uitand-ma pe tabela, niciun tren nu mergea spre Castellon ci doar spre Castello, pentru ca mai apoi sa aflu ca de fapt is unul si acelasi oras numai ca unul e scris in dialectul local.Acest oras are un stil aparte, imbina arhitectura tipic iberica cu cea moderna, este inghesuit ca un vechi port, dar are un farmec pe care o sa il descoperi numai daca ai sa mergi pe stradutele sale.
A fost o saptamana nebuna, in care am incercat sa ma relaxez si sa recuperez ceva din timpul pierdut anul trecut prin tarile straine. Am ramas cu multe amintiri placute,cu noi prieteni, am incercat sa savurez din bucataria locala: vestitul jamon si paella, mi-a placut faptul ca desi iarna poti vedea portocalele in copaci, am admirat sculpturile moderniste de prin oras ( sincer mi se par adevarate ciudatenii, dar no nu te pui cu artistu’) dar mai ales am ramas cu multe amintiri legate de persoana care mi-a fost alaturi in toate aceste peripetii pe decursul intregii saptamani. Nu vreau sa ma lungesc asa ca mai multe o sa iti povestesc cand ne vedem la o bere.
Saptamana a trecut repede, mai repede decat ma asteptam si as fi vrut. Nu as fi vrut dar iata-ma nevoit sa plec spre infrigurata Germanie pentru maxim doua luni. Calatoria a fost ok, am boschetarit vreo cateva ore bune in Palma de Mallorca, unde am dormit la soare pe iarba de pe terasa aeroportului si apoi mi-am continuat drumul spre Munchen, a doua zi de dimineata aveam scoala.
Surpriza deloc placuta a fost ca eu stiam ca o sa stau la scoala maxim doua luni, dar in stilul specific companiei mele, in a doua zi de scoala am aflat ca cele doua luni s-au transformat in trei si ca o sa ajung acasa de Paste.
In Germania totul e rutina, la 6 trezirea, scoala de la 8 pana la 16, hotel, net,bere, somn si iarasi a doua zi. Dar in weekend recuperam, sambata e ziua de cafea si prajituri in oras pe strase iar duminica colindam orasele din jur pe o raza de 150 de km.
Prima incursiune am avut-o in Ingolstadt unde am vizitat centrul vechi al orasului dar si modernul muzeu de la fabrica Audi, unde am fost asemeni unui copil pierdut in lada cu jucarii. Am putut vedea toata istoria marcii intr-un singur loc, de la motociclete care au facut istorie pana la masinile care au castigat campionate de raliu cat si cursa de la Le Mans. Pentru mine a fost ceva inedit, o calatorie in trecut dar si in viitor, daca ar fi fost dupa mine as mai fi ramas acolo cateva ore ca sa ma pot juca cu toate masinile si motocicletele de acolo.
Al doilea sfarsit de saptamana am ajuns prin Nuremberg unde la fel am vizitat centrul vechi si cetatea din oras, pe un ger de nu ai scoate un caine afara. O zi frumoasa de iarna, cu lumina buna pentru poze, inca un sfarsit de saptamana incheiat cu o bere alba si ceva traditional de mancare.
Al treilea weekend l-am dedicat pentru a vizita un punct sensibil al Germaniei, lagarul de concentrare de la Dachau. Senzatia pe care o ai acolo este ca inca simti mirosul mortii, lucru care iti da fiori pe sira spinarii si te fac sa te gandesti daca cumva cei care au avut mintea diabolica de a organiza asta au fost oameni sau monstrii. Inca un lucru la incepi sa te gandesti este la faptul ca si rusii la randul lor au facut acest lucru poate chiar mai violent decat au facut-o germanii, si poate chiar au facut mult mai multe victime si totusi nu se discuta despre acest lucru. Oare sa fie diferenta dintre invingatori si invinsi?
In aceiasi zi am vizitat Munchen-ul unde lumea intra in atmosfera de carnaval fiind toti imbracati ca la circ.
Cam asta fac eu pe aici, asta e programul obisnuit pe aici, netul e inchis intr-o singura camera sau merge cu bere, totul e rutina si abia astept sa ajung acasa peste o luna.
Poate te intrebi de ce am spus in titlu ,,de ce ti-e frica de aia nu scapi’’. Pai unul din motive ar fi ca desi m-am tot ferit si sucit sa nu merg in Cehia pana la urma am fost nevoit sa merg, al doilea ca desi incerci sa te feresti e dragoste, inima face pana la urma ce vrea si nu scapi, al treilea ca sunt iarasi nevoit sa stau in Germania de data asta pentru trei luni, iar al patrulea motiv este ca dupa ce am terminat masterul am zis ca nu imi mai trebuie scoala dar iata-ma din nou la scoala cate 8 ore pe zi.
Abia astept sa ne vedem si sa povestim mai multe. Am facut cateva poze ca sa poti vedea si tu pe unde imi umbla picioarele de doua luni incoace, sper sa iti placa.
Numai bine de aici din Germania!
D-ale lui Goguta 